Dicționar de abrevieri:
vorbește limba pieței

Ordinul care închide automat poziția pe pierdere, la un preț stabilit dinainte. Fără el nu ai risc definit, ai doar speranță.

Ordinul care închide automat poziția pe profit, la nivelul țintă.

Mutarea SL-ului la prețul de intrare, astfel încât pierderea maximă să devină 0.

Raportul dintre cât riști și cât urmărești să câștigi. Un 1:3 înseamnă că riști 1% ca să câștigi 3%.

Unitatea de risc pe trade. „Am făcut +2R" înseamnă de două ori riscul inițial, indiferent de mărimea contului.

Raportul dintre valoarea poziției și banii tăi efectivi. 1:100 înseamnă că poți controla 100.000 $ cu 1.000 $. Amplifică deopotrivă câștigul și pierderea — nu e o strategie, e un multiplicator.

Balance e banii din cont cu pozițiile închise. Equity include și profitul sau pierderea pozițiilor deschise. La prop firms, drawdown-ul se calculează aproape întotdeauna pe equity.

Scăderea contului de la un maxim până la următorul minim, măsurată în procente.

Cea mai mare scădere înregistrată pe cont. La firmele de finanțare este limita care te elimină.

Cel mai mare balance atins vreodată. De la el se calculează drawdown-ul trailing la prop firms.

Rezultatul net al contului sau al unei poziții. Poate fi realizat (închis) sau nerealizat (floating).

Procentul de trade-uri câștigătoare din total. Singur nu spune nimic — se citește întotdeauna împreună cu RR.

Câștigul mediu așteptat pe trade, dat de combinația dintre win rate și RR. Dacă EV e negativ, volumul de trade-uri doar accelerează pierderea.

Cât de departe a mers prețul în favoarea ta înainte de închiderea trade-ului. Îți arată dacă ieși prea devreme.

Cât de departe a mers prețul împotriva ta înainte să revină. Îți arată dacă SL-ul e prea strâns sau intrarea prea grăbită.

Citirea pieței direct de pe mișcarea prețului, fără indicatori derivați.

Metodologia bazată pe zone de cerere și ofertă — vecina apropiată a conceptului de order block.

Maxim mai înalt urmat de minim mai înalt. Secvența care definește un trend ascendent.bullish

Maxim mai jos urmat de minim mai jos. Secvența care definește un trend descendent.bearish

Ruperea unui punct de structură în direcția trendului — confirmă continuarea, nu schimbarea.

Ruperea structurii în direcția opusă trendului curent. Primul semnal serios că direcția se schimbă.

Prima rupere care arată că „personalitatea" mișcării s-a schimbat. În practică, mulți îl folosesc interschimbabil cu MSS.

Lichiditatea-momeală plasată chiar înaintea zonei reale, ca să atragă intrările grăbite înainte ca prețul să continue.

Prețul depășește un swing anterior, nu reușește să închidă deasupra și se întoarce violent. Semnătura unui sweep de lichiditate.

Două sau mai multe maxime (sau minime) la același nivel. Sub sau deasupra lor se adună stop-uri — devin ținte.

Momentul în care prețul trece peste un nivel doar cât să execute stop-urile adunate acolo, apoi se întoarce. Combustibilul mișcărilor mari — de aici pleacă majoritatea setup-urilor ICT.

Salt de preț între închiderea unei sesiuni și deschiderea următoarei, fără tranzacționare între ele. Apare des la deschiderea de duminică pe indici.

Zona în care aștepți o reacție a prețului — un OB, un FVG, un breaker. Termen-umbrelă, nu un setup în sine.

Timeframe superior (unde stabilești direcția) și timeframe inferior (unde execuți intrarea).

Nivelurile clasice unde prețul a reacționat anterior. Baza pe care se construiesc conceptele mai avansate.

Metodologia dezvoltată de Michael Huddleston, construită în jurul lichidității și al ineficiențelor de preț.

Varianta simplificată și popularizată a conceptelor ICT, cu vocabular propriu (CHoCH, IDM, POI).

Ultima lumânare opusă dinaintea mișcării impulsive care rupe structura. Zona de la care se așteaptă reacție la retest.

Un order block care a eșuat: prețul l-a străpuns, iar acum aceeași zonă funcționează în direcția opusă.

Zona în care instituțiile revin ca să-și „repare" pozițiile intrate în pierdere, fără ca structura să fi fost ruptă.

Zonă delimitată de umbrele lumânărilor, nu de corpuri — acolo unde prețul a fost respins rapid.

Dezechilibru format din trei lumânări, unde prețul s-a mișcat prea repede ca să tranzacționeze echilibrat. Adesea revizitat.

Un FVG străpuns și închis de partea cealaltă. Își inversează rolul: suportul devine rezistență și invers.

Denumirea ICT pentru un FVG bullish — dezechilibru lăsat de cumpărători.bullish

Denumirea ICT pentru un FVG bearish — dezechilibru lăsat de vânzători.bearish

Suprapunerea unui FVG bullish cu unul bearish pe același interval de preț. Zonă considerată mai puternică decât un FVG simplu.

Gap între corpurile a două lumânări consecutive, cu umbrele care se ating. Mai mic decât un FVG, dar tot o ineficiență.

Mișcare aproape verticală, cu foarte puțină tranzacționare pe interval. Prețul tinde să revină și să o „umple".

Mijlocul exact (50%) al unui FVG sau al unui gap. Nivel de intrare preferat de mulți, în locul marginii zonei.

Stop-urile acumulate deasupra maximelor — ale celor poziționați short. Ținta clasică a unui sweep în sus.

Stop-urile acumulate sub minime — ale celor poziționați long. Ținta clasică a unui sweep în jos.

Lichiditatea din afara range-ului: maximele și minimele care îl delimitează.

Lichiditatea din interiorul range-ului: FVG-urile și order block-urile dintre extreme. Prețul alternează între IRL și ERL.

Ținta magnetică spre care prețul e atras în sesiunea sau ziua curentă. Prima întrebare de pus înainte de orice intrare.

Zona de retracement dintre 62% și 79% din impuls, unde ICT caută intrarea cu cel mai bun raport risc-recompensă.

Ansamblul zonelor de peste 50% (premium — cauți vânzări) și sub 50% (discount — cauți cumpărări) dintr-un range.

Conceptul central ICT: ideea că prețul e livrat algoritmic spre lichiditate, nu mișcat de cerere și ofertă în sens clasic.

Divergență între două instrumente corelate — de exemplu NAS100 face un maxim nou, iar US30 nu. Semn de slăbiciune.

Cele trei faze ale unei mișcări: acumulare într-un range, manipulare (sweep) în direcția greșită, apoi expansiune reală.

Aceeași logică AMD aplicată pe o singură lumânare mare (zilnică sau săptămânală): open → manipulare → expansiune → close.

Modelele complete de acumulare-distribuție descrise de ICT, cu fazele de reacumulare și redistribuție pe parcurs.

Mișcarea falsă de la începutul sesiunii, în direcția opusă celei reale. Îi prinde pe cei care intră pe prima mișcare, apoi piața pleacă invers.

Setup de reversal: prețul rupe un maxim sau minim de ~20 de perioade, nu reușește să continue și se întoarce. Practic, un sweep tranzacționat contra breakout-ului.

Suprapunerea unui breaker block cu un FVG pe același interval. Zona în care ambele concepte confirmă aceeași direcție — de aici și numele.

Range-ul îngust format în sesiunea asiatică. Extremele lui sunt lichiditatea pe care Londra o caută adesea la deschidere.

Ferestrele orare cu cea mai mare probabilitate de mișcare: London Open, New York AM și New York PM.

Setup-ul de o oră (clasic 10:00–11:00 ora New York) construit pe un FVG format în interiorul ferestrei.

Gap-ul dintre închiderea de vineri și deschiderea de duminică. Funcționează ca nivel de referință toată săptămâna.

Gap-ul format la deschiderea zilei de tranzacționare, tratat similar cu NWOG dar pe termen scurt.

Maximul și minimul zilei precedente. Cele mai urmărite niveluri de lichiditate intraday.

Maximul și minimul săptămânii precedente — referință pentru swing trading.

Maximul și minimul lunii precedente, folosite ca ținte pe timeframe mare.

Prețul la care intri efectiv în poziție.

Ordine pendinte plasate peste (buy stop), respectiv sub (sell stop) prețul curent. Se folosesc pentru breakout.

Ordine pendinte plasate sub (buy limit), respectiv peste (sell limit) prețul curent. Se folosesc pentru retest.

Două ordine legate: execuția unuia îl anulează automat pe celălalt.

Robot de tranzacționare care rulează pe MetaTrader și execută reguli programate, fără intervenție manuală.

Platformele standard de execuție la brokerii de forex și CFD.

Platforma de charting și analiză, cu limbajul propriu de scripting (Pine Script).

Tip de cont cu spread foarte mic și comision separat, cu execuție direct în piață.

Cea mai mică variație standard de preț a unei perechi valutare. Unitatea în care se măsoară mișcarea.

Unitatea de volum: 1 lot = 100.000 unități din valuta de bază. Mini = 0.1, micro = 0.01.

Diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare. E costul tău de intrare, plătit instantaneu. Se lărgește la deschideri de sesiune și la știri.

Avertismentul brokerului că marja liberă s-a epuizat, respectiv închiderea forțată a pozițiilor. Dacă ai ajuns aici, problema a fost dimensionarea, nu piața.

Costul (sau creditul) aplicat pentru pozițiile ținute peste noapte.

Diferența dintre prețul cerut și prețul la care s-a executat efectiv ordinul. Crește dramatic în timpul știrilor.

Medii mobile. EMA reacționează mai repede la prețul recent, SMA tratează toate perioadele la fel.

Volatilitatea medie pe un număr de perioade. Util pentru dimensionarea SL-ului în funcție de condițiile pieței.

Mișcarea medie a unei zile. Dacă piața a parcurs deja 100% din ADR, șansele de continuare scad.

Oscilator de momentum, între 0 și 100. Folosit mai ales pentru divergențe, nu pentru „supracumpărat/supravândut".

Indicator de trend și momentum, construit din diferența a două medii mobile.

Prețul mediu ponderat cu volumul. Reper important pentru instituții pe indici și acțiuni.

Cele patru prețuri care definesc orice lumânare.

Maximul, respectiv minimul istoric al unui instrument.

Instrumentul care împarte un impuls în niveluri procentuale (38.2, 50, 61.8, 70.5, 79). Baza zonei OTE.

Raportul lunar al locurilor de muncă din SUA, publicat în prima vineri a lunii. Una dintre cele mai volatile ore ale lunii.

Indicele prețurilor de consum — măsura principală a inflației.

Inflația măsurată la nivelul producătorilor, adesea un indiciu timpuriu pentru CPI.

Indicele activității economice. Peste 50 înseamnă expansiune, sub 50 contracție.

Produsul Intern Brut — creșterea economică pe trimestru sau pe an.

Comitetul Fed care decide dobânda de politică monetară. Conferința de presă mișcă adesea mai mult decât decizia în sine.

Indicele dolarului față de un coș de valute. Se citește invers față de aur și de majoritatea perechilor cu USD.

Raportul săptămânal CFTC cu pozițiile instituționale pe futures. Instrument de context, nu de timing.

Evenimentele marcate roșu în calendarul economic. Spread-ul și slippage-ul explodează în jurul lor.

Firmă care îți oferă capital de tranzacționat după trecerea unei evaluări, în schimbul unui procent din profit.

Etapa de evaluare în care trebuie să atingi o țintă de profit fără să depășești limitele de drawdown.

Drawdown-ul calculat la închiderea zilei, nu în timp real. Mai permisiv decât varianta intraday.

Retragerea profitului de pe contul finanțat, la intervalele stabilite de firmă.

Verificarea identității, obligatorie înainte de primul payout.

Regula prin care o firmă de finanțare cere ca nicio zi să nu depășească un anumit procent din profitul total. Îi elimină pe cei care au prins o singură zi norocoasă.

Testarea strategiei pe date istorice, respectiv pe piață în timp real (demo sau cont mic). Prima îți dă statistica, a doua îți arată dacă o poți executa sub presiune.

Intrarea impulsivă, de frica ratării mișcării. Cel mai scump sentiment din trading.

Deschiderea unui trade doar ca să recuperezi pierderea anterioară. Nu e strategie, e reacție emoțională.

Prea multe poziții, prea des, fără ca setup-ul să fie prezent. De obicei apare după o pierdere sau după o serie de câștiguri.

Adăugarea în poziție la prețuri mai bune. Metodă legitimă la investiții, periculoasă cu levier și fără plan.

Ținerea poziției indiferent de context. Termen din crypto, nu o strategie de trading cu levier.

Risc disproporționat pe un singur trade. Apare des în capturile cu profit și niciodată în cele cu pierdere.